1716-1718                  dupa o stapanire turca de 164 de ani, Banatul intreg este ocupat de trupele imperiale austriece.

1718                           Banatul este alipit Imperiului Habsburgic odata cu semnarea Tratatului de pace de la Passarowitz

31 octombrie 1768     s-a aprobat construirea unei noi uzine la Resita, lucru terminat in 1771, an din care uzinele Resita produc neintrerupt.
                                   De la infiintare, uzinele produceau in afara de laminate si alte produse, inclusiv armament-tunuri.

1 ianuarie 1855          uzinele Resita sunt vandute societatii K.K. Oster Staatseisen Babngeselschaft (STEG). Preluarea uzinelor de catre STEG
                                   a permis modernizarea acestora.

1892                           Actiunea Memorandista la care banatenii au participat votand trimiterea memorandumului imparatului la Viena,
                                   protestand apoi impotriva procesului de la Cluj, deschis impotriva memorandistilor.

1 Decembrie 1918       Banatul intra in componenta statului Roman. In acest sens, actionarii STEG, in acord cu oficialitatile romane, au ajuns
                                    la un acord care a permis crearea societatii anonime pe actiuni UDR (Uzinele si Domeniile Resita) cu sediul in Romania.

1960 – 1980                se pune accent pe economia centralistă, manifestându-se un puternic având economic ; o serie de localităţi precum      Oţelu Roşu, Anina, Moldova Nouă, Ocna de Fier, Dognecea, Oraviţa s-au dezvoltat ca localităţi monoindustriale prin industria extractivă ce absorbea forţa de muncă masculină din zonă. Reşiţa a devenit un mare centru cu tradiţie în domeniul siderurgic şi al construcţiilor de maşini, cu o dezvoltare continuă până în 1985. Se remarcă creşterea populaţiei urbane şi a fondului de locuinţe colective în blocuri din panouri prefabricate. Dezvoltarea României în această perioadă este marcată de mari modificări în relaţiile economico-politice, atât în interiorul ţării cât şi în exterior.


22 decembrie 1989    schimbarea regimului comunist. După mai bine de 40 de ani de comunism şi socialism, în urma evenimentelor din decembrie 1989 – care au dus la răsturnarea regimului comunist – România a trecut la o nouă etapă istorică în dezvoltarea sa, revenind la dezvoltarea economică bazată e economia de piaţă şi la o societate democratică.


1990 – 1996                 scade cererea de produse siderurgice, de cocs, de argilă refractară :
- după căderea regimului politic din 1989, a „picat economia planificată”, s-a intrat într-o perioadă de tatonare şi acumulare care a durut 7 – 8 ani, timp în care au luat fiinţă o serie de mici întreprinderi care valorifică şi prelucrează resursele locale : lemnul, piatra de construcţie, produsele agricole ; se valorifică animalele crescute în gospodăriile individuale ; se amplifică domeniul serviciilor către populaţie ;
- se pune problema restructurării zonelor miniere şi siderurgice din România, fără a exista programe de reconversie profesională a salariaţilor

 
 1997                           se dă Hotărâre de Guvern pentru închiderea unor mine în două etape : conservare şi apoi ecologizare ; minele din întreg judeţul intră într-un program de restructurare. Au rămas în funcţiune Puţul Central – Puţul I şi puţul II folosit pentru aeraj, din Anina, cele din Doman pentru puţin timp.